Deseori în dezbaterile cu băieții mei și cu alți adulți am fost în situația de a ne găsi o definiție pentru ceea ce, cu toții, în mod uzual subînțelegem prin expresia “cutare este un om de caracter”.
De fapt nevoia comună nu era despre o definiție teoretică pe care să o interpreteze fiecare după propriul context, ci despre o semnificație comună astfel încât la nivel de comportamente sociale să ne referim la exact același profil de comportament.

Nevoia definirii profilului „om de caracter” apare atât în viața personală, cât și în cea profesională.

În familie, mai ales atunci când îți asumi responsabilitatea creșterii unui copil și a formării viitorului adult: cum poți să-i explici copilului ce înseamnă un om de caracter? cum poți să-l faci să înțeleagă la vârsta lui, nu doar când va deveni adult și va fi cam târziu pentru schimbări de caracter? cum îl poți învăța să recunoască un om de caracter, la fel după cum trebuie să îi recunoască și pe cei cărora le cam lipsește caracterul?

În viața profesională sunt valabile aproximativ aceleași întrebări, dar nu din perspectiva formării caracterului, ci a alegerii calității persoanelor pe care dorim să le avem în jurul nostru (spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești). De asemenea în cazul echipelor și a inevitabilelor conflicte dintre membrii ei, este extrem de sănătoasă conștientizarea, practicarea și încurajarea profilului de comportament „un om de caracter”.

Cu toții știm despre caracter că, la nivel de definiție, el reprezintă suma valorilor și a principiilor morale practicate. Însă pentru a ne asigura consensul operațional, definiția trebuie transpusă într-o descriere comună și pragmatică, aplicabilă de oricine în viața de zi cu zi. Altfel vom avea o definiție fie pentru elitiști, fie acceptabilă doar de unii, nu și de alții.

Cea mai utilă descriere operațională am găsit-o la US Department of Education în What does ‘Strong character’ mean? (Cum recunoști un om de caracter?). Am optat pentru ea deoarece oferă instrucțiuni practice, nu doar definiții teoretice a căror operaționalizare este dificilă.

Instrumentul s-a dovedit a fi extrem de util în dialogul cu tinerii aflați în căutare de modele de viață și cărora le-am putut oferi o alternativă reală la valorile promovate prin mass-media. Astfel rețeta mediatică propusă era: nu contează educația, dar contează să faci bani, nu contează mijloacele prin care ai făcut banii, dar contează să ai putere asupra celorlalți, iar comportamentul vulgar este obligatoriu și trebuie să faci orice ca să apari la TV. Iar dacă faci donații către comunitate și către biserică, atunci ei îți vor ierta eventualele păcate. (ce fel de comportament social promovează mass-media în prezent?)

Ei bine, partea cu donațiile cântărește greu în opiniile unor tineri: “după ce că a avut noroc în viață și a făcut avere, omul mai și dă la alții. Aș vrea să ajung și eu ca el!”. Sau “biata fată, a plecat de la țară pentru că acolo nu avea nicio șansă, și uite că acum umblă la oraș cu bărbații ăia plini de bani și mai și apare tot timpul la TV. Aș vrea să ajung și eu ca ea!”.

Totodată instrumentul mi-a fost util și în cazurile mai dificile când personajul vizat ocupa o funcție importantă (șef de instituție publică, primar sau politician) și dovedea doar competență profesională (= expertul ticălos). Însă dilema competență profesională vs. valori morale o abordez separat.

Astfel din materialul citat am extras și adaptat câteva criterii sub forma unui tabel în care nu ai altceva de făcut decât să-ți exprimi părerea sub forma unor aprecieri (exprimate prin note sau calificative), eventual să monitorizezi schimbările comportamentale care s-au petrecut cu un individ.

Exemple

Profil de primar-apreciat-de-comunitate

Profil de vedetă-care-vrea-să-apară-în-media

Profil de politician-interes-personal