Devoalarea minciunilor este despre frică.
Aflarea adevărului este despre construire.

Marcel, ce îți dorești de la societatea în care trăiești?

Varianta frică: vreau ca cei care ne conduc să nu mai mintă, să nu mai fure și să facă ceva pentru oameni.
Rezultat: ne concentrăm pe descoperirea minciunilor și a hoției, spunem că apărăm binele oamenilor. Totul trebuie devoalat, absolut toată lumea este suspectă.

Varianta construire: vreau să avem un plan de dezvoltare a comunității care să fie clar pentru toată lumea, astfel încât să știm ce fel de conducător trebuie să ne alegem pentru realizarea lui. Fiecare membru al comunității să știe cum ar putea arăta viitorul comunității și ce rol/contribuție poate avea pentru atingerea viitorului dorit.
Rezultat: o parte suficient de mare a comunității se va implica în gestionarea comunității astfel încât transformarea comunității să fie într-o mai mare măsură rezultatul efortului colectiv și nu doar al conducătorului.

În varianta frică, comunitatea este încurajată la dezangajament social. În varianta construire o mai mare parte a comunității va înțelege principiile și pârghiile administrative prin care poate fi gestionată comunitatea.
Nu ne putem construi un viitor uitându-ne la frici, dar nici nu putem avea naivitatea unei situații ideale 100% pentru construcția viitorului. Viitorul arată substanțial mai bine dacă ne uităm temeinic căre viitor (varianta construire), fără să pierdem din vedere lecțiile învățate (varianta frică).

La nivel individual trebuie să ne îngrijim de proporția personală dintre construire – frică. La nivelul familiei și a societății avem nevoie de membri care manifestă proporții diferite și trebuie să menținem echilibrul dintre ei. În funcție de context, uneori avem nevoie de mai mult curaj pentru construirea viitorului, alteori avem nevoie de mai multă certitudine cu privire la anumite lecții învățate din trecut. Nu există o proporție ideală universal valabilă, dozajul trebuie adaptat fiecărui context în parte.